Aici (
http://www.gandul.info/editoriale/boala-conspirativa.html?4237;906529) scrie CT Popescu despre boala lui Basescu. Afara de rima tâmpita si complet involuntara mai am doua chestii ce le-as zice. Prima e paragraful asta:
"[...]Deşi suntem în 2007 şi purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei e un om tânăr, apar reflexe tipic kremliniste: Tovarăşul nu e om, e un semizeu, prin urmare el nu poate fi bolnav. Starea lui de sănătate trebuie ascunsă până-n pânzele negre. Dacă totuşi transpiră ceva, atunci repetăm într-o veselie că e vorba de o
boală normală. Şi când se ajunge la autopsie, spunem că ea a decurs normal. Tovarăşul nu moare, el încetează din viaţă şi urmează să primească alte însărcinări de Sus."
care e genial scris, mai ales ultima fraza.
A doua e paragraful cestalalt:
"Normal ar fi fost, şi poate om apuca şi ziua când asta va deveni rutină, ca medicii respectivi să fi făcut de mult o conferinţă de presă în care să descrie în amănunt, răspunzând întrebărilor, afecţiunea d-lui Băsescu şi posibilităţile de tratament, inclusiv cel chirurgical. După părerea mea, starea de sănătate a şefului statului, a primului ministru ar trebui făcute publice, periodic, prin lege. Şi Adrian Năstase, pe când era premier, s-a operat la tiroidă, însă în Germania; şi atunci presa a trebuit să smulgă cu forcepsul puţinele informaţii. La ce-o fi folosind să taci ca mormântul până în preziua operaţiei, numai d. Turcan ştie. Ce facem acum, vrem să deconspirăm Securitatea şi conspirăm medicina?"
în care dupa parerea mea dl. Popescu cade în cealalta extrema: viata privata a unui om politic ar trebui, spune el, sa fie si ea publica. Sincer nu vad nici care ar fi interesul si nici justificarea. Un om politic este el oare mai putin om si deci are mai putine libertati din cauza ca lucreaza pentru altii (în teorie cel putin)? La curtea lui Ludovic al XIV-lea în fiecare dimineata avea loc ceremonialul scaunului : favoritii curtii, alesi pe sprânceana, împreuna cu medicul regelui asistau la defecarea suveranului, dupa care "materia" era plimbata pe la toti cei prezenti ca acestia sa poata aprecia si lauda calitatea dejectiilor regale, calitate ce era dupa aceea subiect de discutie în timpul zilei si devenea un element central în analizele politice. Nu mai stiu unde am vrut sa ajung dupa atâtea virgule si asa o fraza calugareasca, dar ce, ati vrea voi sa revina vremurile alea? Ma trec fiorii când ma gândesc la subiectele potentiale ale editorialelor lui CT Popescu, desi n-am îndoieli ca le-ar scrie tot asa de bine si cu miez ca si acum. Mai serios, cred ca starea medicala a unei persoane este un subiect foarte personal si care ar trebui (în afara consimtamântului explicit al pacientului) sa ramâna strict între pacient si medic.
De aia si paralela "Securitate/starea medicala a unui om, fie el si seful statului" pe care o face CTP mi se pare mult trasa de par. Stiti si voi cine mai facea paralele din astea: Hitler. Da, Hitler! De unde si titlul. Discurs circular ca într-o discutie între prietene.
